Doar un blog in rime scris de mine

Refuz sa ma dezbrac fila cu fila
Sa te las sa urci pe aceste trepte
Cu pantofii plini de praf si noroi
Doar sa`ti indeplinesc o dorinta tactila

Caci prefer…

Ca luna sa ma ascund printre nori
Ca soarele sa ard tot ce se apropie de mine
Dar sa si ofer din lumina mea
Caci de asta am pene
Si de asta au ochii gene

Asa cum luna are nori
Asa cum zmeul are sfori
Asa cum totul incepe si se sfarseste aici
Asa cum fiecare lume, isi are ale ei furnici

Caci eu refuz…
Sa ridic a lumii poarta
Sa port pe umeri greutati
Sa indur suferinte pentru arta

Cand pot sa stau
La adapostul calduroasei cetati
Unde nici corbul nu vine
Dar nici vrabiutele de alte dati
Si nici postasul…
Caci nu exista harti
In pustiul pustiit plin de singuratati

Si trec pe cer toate unite
Fanfarele de papadii
Urmate de zeci de carute
Toate verzi, doar una gri

Si pe langa luna mare
Ca niste farfurii
Lumineaza felinare
Toate verzi, doar luna gri

Si cum nu puteau lipsi
Camioane cu lumina
Toate gri si aurii
Toate verzi din plastilina

Caci aici totul se schimba
Dupa voia lumii vii
Si atunci cand vreau lumina
Se face din noapte zi

Universul ascuns
Ziduri de nepatruns
Secrete uitate
Comori protejate
Pagini umplute cu scrisuri marunte

Mult mai usor..
Ar fi sa treci printr`un munte
Aici straturi si straturi de ganduri
Asteapta sa te-nfrunte

Nu va fi simplu
Va fi ceva greu
Iar ultimul gardian
Sunt Eu!

Aripi de inger
Caldura si zbor
Alb orbitor
Ferestre iesite din covor

Toate se deschid
Dispar in vid
Nu se mai inchid

Numarul lor
De mult uitat
Inscriptionat in nor
Rulat incet pe un mosor
Atinge ace care dor

Tre sa intelegi
Natura asa doreste
Cum ploua cate-un pic
Cum totu-ncremeneste

Uneori mai pica un stalp
Curentul este luat
Dar tre sa intelegi
Corul Picaturilor nu trebuie deranjat

Si linistea se lasa...
el trebuie ascultat
Si cant-asa frumos,
sa il asculti din pat

De`ai sti cate iti spune...
de-ai sti cate-am aflat
E-un vis....
dar chiar si-n vis e adevarat
Corul picaturilor de ploaie, nu trebuie deranjat