Lucruri nespuse
De Razvan Matache
Le impachetezi cu grija
Si le ambalezi in huse
Se aduna....
Trebuie depuse si ascunse
Nu ai unde, deci le arunci pe jos
Si..calci pe ele, oricum sunt de prisos
La inceput e usor, dar ele se aduna
Abia acum intelegi ce vrea poetul sa spuna
Pasesti peste ele din ce in ce mai greu
Azi poate o faci, dar nu vei reusi mereu
In curand casa ta devine muzeu
Acum sunt pe pereti, pe covor, pe mileu
..Lucrurile nespuse atarna greu
Pereti se curbeaza
Lumina de la geam
Incet, incet dispare
Inainte vedeam si chiar admiram
Dar fiind ceva firesc..nu observam
Mi-as fi dorit sa stiu..dar nu stiam
Acum au acoperit singurul geam
Becul inca atarna pe tavan
L-au acoperit
Lumina lui
E inchisa acum in circuit
Desi traieste...pentru mine a murit
Sau poate nu ?
Imi place sa cred ca doar s-a oprit
Acum casa ti se rupe in bucati
Atatea lucruri nespuse nu-ncap nici in carti
Ti s-a parut usor cand a fost doar un cuvant
Acum stai afara in ploaie si vant
Nici n-au trebuit tornade pentru asa ceva
Tu ai facut totul..cu mana ta
Cam asa se intampla cum spun eu
Lucrurile nespuse, atarna greu