Refuz sa ma dezbrac fila cu fila
Sa te las sa urci pe aceste trepte
Cu pantofii plini de praf si noroi
Doar sa`ti indeplinesc o dorinta tactila
Caci prefer…
Ca luna sa ma ascund printre nori
Ca soarele sa ard tot ce se apropie de mine
Dar sa si ofer din lumina mea
Caci de asta am pene
Si de asta au ochii gene
Asa cum luna are nori
Asa cum zmeul are sfori
Asa cum totul incepe si se sfarseste aici
Asa cum fiecare lume, isi are ale ei furnici
Caci eu refuz…
Sa ridic a lumii poarta
Sa port pe umeri greutati
Sa indur suferinte pentru arta
Cand pot sa stau
La adapostul calduroasei cetati
Unde nici corbul nu vine
Dar nici vrabiutele de alte dati
Si nici postasul…
Caci nu exista harti
In pustiul pustiit plin de singuratati
Publicat de
Razvan Matache
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu