Doar un blog in rime scris de mine

Oamenii sunt ingeri
Cu o singura aripa
Furnici neobosite
Ce-si cauta jumatatea
In fiecare clipa
Caci doar asa, imbratisati
Pot zbura…nederanjati
Iar atunci cand vor gasi
Aceea va fi duminica
Cand se vor putea odihni

Iadul


Zbor in jos
Un loc special
Pentru un pacatos somnoros

Il gasesti usor
Mirosul de smoala in putrefactie
Iti e un adevarat ajutor

Si aici sunt nori
Si ti se da sansa sa treci pe langa ei
Cu fiecare secunda te adancesti tot mai mult fara sa vrei
Te ard, te doare, te dizolvi in ei

Esti pe drumul cel bun,
Caci e tot mai cald
Dar tu nu stii asta,
Nu mai simti nimic
Si bucati din piele cad si iar cad

Acum nu mai stii care domina din ele
Mirosul de pucioasa din aer
Sau mirosul putred de smoala din piele

Oricum ar fi, ambele te ineaca,
Respiri din ce in ce mai greu
Si brusc, speranta revine in sufletul tau...
„Ma inec si mor...se sfarseste tot ce a fost greu”

Continui sa te ineci, carnea de pe tine doare
Te afunzi tot mai mult prin nori acizi de poluare
Continui sa te ineci, sa fi curtat de ciori..
..Dar nu mori...

Ar fi fost prea simplu
Nedrept fata de toate acele orori

Continui sa cazi, acum stii ca n-ai cum sa mori
Constientizezi ca asta ti-e calea
Trebuie sa mergi in jos
Esti decojit ca o leguma
Si-ti lipseste un os
Va ajunge si el cu tine
Totul..urmeaza acelasi drum neintors

Cazi cu viteza mult prea mare
Iti sar in ajutor niste opritoare
Rand pe rand cedeaza incet..
Plase de sarma ghimpata
Si cuie lipite cu aracet
Si cazi din ce in ce mai incet
Plasele se rup tot mai greu
Apasate fiind ele de greutatea trupului tau


Incepi sa capeti o piele noua,
Se aduna tot mai multe cuie
Iar plasele te-mbraca ntr-un corset
Ai pierdut sirul..
Nu mai stii ce doare
Nu mai stii ce inteapa
Nu mai stii ce-ti cade
Nu mai stii ce-ti arde

Stii doar ca toate tare
Si mai stii ca respiri

Gazele fierbinti iti dizolva plamanii

Si cand te gandesti, ca mai ieri
Acum doua primaveri..vai..si acea apa cu nuferi
Mirosul acela frumos al frunzelor de tei
Gustul amar al berii din hamei
Dulcele sarut al sotie tale
somnul odihnitor si razele solare

Toate ti`au fost inlocuite
Furate, mazgalite
Stropite cu un fungicid
Unul ce dizolva frumosul si binele rapid
Totul e inlocuit de durere,
Totul e morbid

Mai ai un pic si ai ajuns
Esti gata de servit,
Decojit si tuns
Impachetat in sarma si cuie de otel
Pentru ei esti marfa de calitate,
Poti fi primul fel

Dar nu, nu e gata,
Caci nu dai de pamant
E doar lava...
Iar pe ea pietre de mormant
Toate au rolul de a te coace usor
Iar vartejul ce`l vezi venind in fata ta
Combinat cu lava e un rotisor
Esti norocos, tu nu treci prin tocator

Iti continui drumul,
Ajungi la dezosat
Piatra pe care stateai
S-a scufundat si cazi
Ajungi in lava unde-ncepi sa arzi


Cuiele infipte si plasele ghimpate
Devin lichide si se topesc
Te acopera in intregime
Asa te prajesc..

Mai jos un pic sunt mine de sulf
Aici se petrece procesul de dezosare
Oasele arse iti sunt transformate in sare
te-ai decis in sfarsit, asta doare cel mai tare

Acum in sfarsit esti gata de mancat
Dar nu, nu s-a terminat
Iti vei petrece eternitatea muncind pentru ei
Ii vei spala pe dinti si`i vei da cu ulei
Vei fi scandura din barca ce pluteste pe lava
vei fi ciocanul cu care bat cuie in tabla
vei fi batul cu care amesteca in smoala
vei fi cobaiul lor pentru vreo boala
vei fi mancat pe bucatele si lipt la loc
vei fi lemnul ce arde in soba pentru foc

Si asta pentru eternitate daca nu ajungi in alt loc

Refuz sa ma dezbrac fila cu fila
Sa te las sa urci pe aceste trepte
Cu pantofii plini de praf si noroi
Doar sa`ti indeplinesc o dorinta tactila

Caci prefer…

Ca luna sa ma ascund printre nori
Ca soarele sa ard tot ce se apropie de mine
Dar sa si ofer din lumina mea
Caci de asta am pene
Si de asta au ochii gene

Asa cum luna are nori
Asa cum zmeul are sfori
Asa cum totul incepe si se sfarseste aici
Asa cum fiecare lume, isi are ale ei furnici

Caci eu refuz…
Sa ridic a lumii poarta
Sa port pe umeri greutati
Sa indur suferinte pentru arta

Cand pot sa stau
La adapostul calduroasei cetati
Unde nici corbul nu vine
Dar nici vrabiutele de alte dati
Si nici postasul…
Caci nu exista harti
In pustiul pustiit plin de singuratati

Si trec pe cer toate unite
Fanfarele de papadii
Urmate de zeci de carute
Toate verzi, doar una gri

Si pe langa luna mare
Ca niste farfurii
Lumineaza felinare
Toate verzi, doar luna gri

Si cum nu puteau lipsi
Camioane cu lumina
Toate gri si aurii
Toate verzi din plastilina

Caci aici totul se schimba
Dupa voia lumii vii
Si atunci cand vreau lumina
Se face din noapte zi

Universul ascuns
Ziduri de nepatruns
Secrete uitate
Comori protejate
Pagini umplute cu scrisuri marunte

Mult mai usor..
Ar fi sa treci printr`un munte
Aici straturi si straturi de ganduri
Asteapta sa te-nfrunte

Nu va fi simplu
Va fi ceva greu
Iar ultimul gardian
Sunt Eu!

Aripi de inger
Caldura si zbor
Alb orbitor
Ferestre iesite din covor

Toate se deschid
Dispar in vid
Nu se mai inchid

Numarul lor
De mult uitat
Inscriptionat in nor
Rulat incet pe un mosor
Atinge ace care dor

Tre sa intelegi
Natura asa doreste
Cum ploua cate-un pic
Cum totu-ncremeneste

Uneori mai pica un stalp
Curentul este luat
Dar tre sa intelegi
Corul Picaturilor nu trebuie deranjat

Si linistea se lasa...
el trebuie ascultat
Si cant-asa frumos,
sa il asculti din pat

De`ai sti cate iti spune...
de-ai sti cate-am aflat
E-un vis....
dar chiar si-n vis e adevarat
Corul picaturilor de ploaie, nu trebuie deranjat

Singur in fata unor usi intredeschise
Incercand sa recladesc cele ce mi-au fost scrise
Usi prin care nu poti vedea nimic
Ce-si ascund comoara, te vad un inamic
Locuri in care tot e negru
Si`n negru nu`i nimic

Chiar si acest negru poate fi luminat
Secretul este vechi si bine pastrat
Dar nu uitat
Unele memorii poate l-au ignorat
Altele poate l-au detestat
Dar toti isi amintesc ca l-au invatat
Va fii ceva logic sau chimizat ?

Castele din nisip uscat
Dar daca adaugi apa poti face si un palat ;)

Apa da viata si nu doar atat
Ea leaga doua boabe de nisip
Si din ceva urat..
...Obtii ceva frumos
Si dupa nici macar ploaia
Nu le mai da jos

Asculta-ti inima cum bate
Cum lucreaza pentru tine
Timpul trece, nu te-asteapta
Nu e bine

Un tort nu e greu, dar uitati sfatul meu :


Nu cara un tort daca nu`l poti arunca
Odata si odata tot il vei manca
Si risti sa faci asta cand se va strica

Le impachetezi cu grija
Si le ambalezi in huse
Se aduna....
Trebuie depuse si ascunse

Nu ai unde, deci le arunci pe jos
Si..calci pe ele, oricum sunt de prisos

La inceput e usor, dar ele se aduna
Abia acum intelegi ce vrea poetul sa spuna

Pasesti peste ele din ce in ce mai greu
Azi poate o faci, dar nu vei reusi mereu
In curand casa ta devine muzeu
Acum sunt pe pereti, pe covor, pe mileu
..Lucrurile nespuse atarna greu

Pereti se curbeaza
Lumina de la geam
Incet, incet dispare

Inainte vedeam si chiar admiram
Dar fiind ceva firesc..nu observam
Mi-as fi dorit sa stiu..dar nu stiam
Acum au acoperit singurul geam

Becul inca atarna pe tavan
L-au acoperit
Lumina lui
E inchisa acum in circuit
Desi traieste...pentru mine a murit
Sau poate nu ?
Imi place sa cred ca doar s-a oprit

Acum casa ti se rupe in bucati
Atatea lucruri nespuse nu-ncap nici in carti
Ti s-a parut usor cand a fost doar un cuvant
Acum stai afara in ploaie si vant
Nici n-au trebuit tornade pentru asa ceva
Tu ai facut totul..cu mana ta

Cam asa se intampla cum spun eu
Lucrurile nespuse, atarna greu