Doar un blog in rime scris de mine

Sa luam exemplu viata, o gradina
Si-atatea flori multicolore-n ea
Si desi toate au cate-o tulpina
In sus sunt toate pline cu vopsea

Ma-ntreb de ce atata risipa
Atatea tone consumate de vopsea
Atatea sacrificii ce te strica
Pentr-o albina…care bea

Refuz sa fiu o floare colorata
Refuz..sa folosesc vopsea
Sunt mai presus de-o planta oarecare
Si nu depind de o albina…care bea

Si ce daca nu sunt vandut in piete ?
Nu tre sa-ti placa nonculoarea mea
Prefer sa fiu numit la finul vietii
Floarea..ce nu mai inflorea

Caci doar asa..verde si fara vopsea
Pot afla…cin`va vedea

E-un truc prea ieftin pentru mine
Culoarea goala obtinuta din vopsea
Si n-are rost sa-ti murdaresc covorul
Cand voi calca in casa ta

Ma intelegi tu codrule ?
Sa vezi a mea dorinta ?

Stii doar ca si eu-s verde,
Dar verde in fiinta

Ma intelegi tu codrule.
Dar oare`i cu putinta ?
Si daca e asa
La ce`si au trebuinta ?

Ce rost mai pot sa aiba
Niste biete cuvinte
Ce frunzele`ti vibreaza
Atunci cand vantul minte

Papirusul se pleaca
Cerul picteaza cu stele
Umbrele deschise
Luni incomplete si grele

Acoperit de umbre,
Dar luminat de felinare fidele
Inconjurat de ape
Dar protejat de ele
De ierburi verzi, forestiere

Oamenii sunt ingeri
Cu o singura aripa
Furnici neobosite
Ce-si cauta jumatatea
In fiecare clipa
Caci doar asa, imbratisati
Pot zbura…nederanjati
Iar atunci cand vor gasi
Aceea va fi duminica
Cand se vor putea odihni

Iadul


Zbor in jos
Un loc special
Pentru un pacatos somnoros

Il gasesti usor
Mirosul de smoala in putrefactie
Iti e un adevarat ajutor

Si aici sunt nori
Si ti se da sansa sa treci pe langa ei
Cu fiecare secunda te adancesti tot mai mult fara sa vrei
Te ard, te doare, te dizolvi in ei

Esti pe drumul cel bun,
Caci e tot mai cald
Dar tu nu stii asta,
Nu mai simti nimic
Si bucati din piele cad si iar cad

Acum nu mai stii care domina din ele
Mirosul de pucioasa din aer
Sau mirosul putred de smoala din piele

Oricum ar fi, ambele te ineaca,
Respiri din ce in ce mai greu
Si brusc, speranta revine in sufletul tau...
„Ma inec si mor...se sfarseste tot ce a fost greu”

Continui sa te ineci, carnea de pe tine doare
Te afunzi tot mai mult prin nori acizi de poluare
Continui sa te ineci, sa fi curtat de ciori..
..Dar nu mori...

Ar fi fost prea simplu
Nedrept fata de toate acele orori

Continui sa cazi, acum stii ca n-ai cum sa mori
Constientizezi ca asta ti-e calea
Trebuie sa mergi in jos
Esti decojit ca o leguma
Si-ti lipseste un os
Va ajunge si el cu tine
Totul..urmeaza acelasi drum neintors

Cazi cu viteza mult prea mare
Iti sar in ajutor niste opritoare
Rand pe rand cedeaza incet..
Plase de sarma ghimpata
Si cuie lipite cu aracet
Si cazi din ce in ce mai incet
Plasele se rup tot mai greu
Apasate fiind ele de greutatea trupului tau


Incepi sa capeti o piele noua,
Se aduna tot mai multe cuie
Iar plasele te-mbraca ntr-un corset
Ai pierdut sirul..
Nu mai stii ce doare
Nu mai stii ce inteapa
Nu mai stii ce-ti cade
Nu mai stii ce-ti arde

Stii doar ca toate tare
Si mai stii ca respiri

Gazele fierbinti iti dizolva plamanii

Si cand te gandesti, ca mai ieri
Acum doua primaveri..vai..si acea apa cu nuferi
Mirosul acela frumos al frunzelor de tei
Gustul amar al berii din hamei
Dulcele sarut al sotie tale
somnul odihnitor si razele solare

Toate ti`au fost inlocuite
Furate, mazgalite
Stropite cu un fungicid
Unul ce dizolva frumosul si binele rapid
Totul e inlocuit de durere,
Totul e morbid

Mai ai un pic si ai ajuns
Esti gata de servit,
Decojit si tuns
Impachetat in sarma si cuie de otel
Pentru ei esti marfa de calitate,
Poti fi primul fel

Dar nu, nu e gata,
Caci nu dai de pamant
E doar lava...
Iar pe ea pietre de mormant
Toate au rolul de a te coace usor
Iar vartejul ce`l vezi venind in fata ta
Combinat cu lava e un rotisor
Esti norocos, tu nu treci prin tocator

Iti continui drumul,
Ajungi la dezosat
Piatra pe care stateai
S-a scufundat si cazi
Ajungi in lava unde-ncepi sa arzi


Cuiele infipte si plasele ghimpate
Devin lichide si se topesc
Te acopera in intregime
Asa te prajesc..

Mai jos un pic sunt mine de sulf
Aici se petrece procesul de dezosare
Oasele arse iti sunt transformate in sare
te-ai decis in sfarsit, asta doare cel mai tare

Acum in sfarsit esti gata de mancat
Dar nu, nu s-a terminat
Iti vei petrece eternitatea muncind pentru ei
Ii vei spala pe dinti si`i vei da cu ulei
Vei fi scandura din barca ce pluteste pe lava
vei fi ciocanul cu care bat cuie in tabla
vei fi batul cu care amesteca in smoala
vei fi cobaiul lor pentru vreo boala
vei fi mancat pe bucatele si lipt la loc
vei fi lemnul ce arde in soba pentru foc

Si asta pentru eternitate daca nu ajungi in alt loc

Refuz sa ma dezbrac fila cu fila
Sa te las sa urci pe aceste trepte
Cu pantofii plini de praf si noroi
Doar sa`ti indeplinesc o dorinta tactila

Caci prefer…

Ca luna sa ma ascund printre nori
Ca soarele sa ard tot ce se apropie de mine
Dar sa si ofer din lumina mea
Caci de asta am pene
Si de asta au ochii gene

Asa cum luna are nori
Asa cum zmeul are sfori
Asa cum totul incepe si se sfarseste aici
Asa cum fiecare lume, isi are ale ei furnici

Caci eu refuz…
Sa ridic a lumii poarta
Sa port pe umeri greutati
Sa indur suferinte pentru arta

Cand pot sa stau
La adapostul calduroasei cetati
Unde nici corbul nu vine
Dar nici vrabiutele de alte dati
Si nici postasul…
Caci nu exista harti
In pustiul pustiit plin de singuratati

Si trec pe cer toate unite
Fanfarele de papadii
Urmate de zeci de carute
Toate verzi, doar una gri

Si pe langa luna mare
Ca niste farfurii
Lumineaza felinare
Toate verzi, doar luna gri

Si cum nu puteau lipsi
Camioane cu lumina
Toate gri si aurii
Toate verzi din plastilina

Caci aici totul se schimba
Dupa voia lumii vii
Si atunci cand vreau lumina
Se face din noapte zi