Doar un blog in rime scris de mine

Traiti la borcan
Vieti de sobolan,
Vieti traite-n van...

Florin Chilian - SUflete de sluga

Nu stiti sa traiti
Nu stiti sa muriti
Sa stati in picioare
Sa strigati mai tare
sa va-mpootriviti
Cu coloana dreapta..

Nu stiti cum se spune
"NU" in romaneste
Platiti instant ploconul
Nimic nu va trezeste
Mintiti ca traiti
Incet va goliti

Bani nu-nlocuiesc
Pamantul stramosesc
Si nici omul din noi

Prea multi in lume goi
S-au scobit deja
Mai usor asa
Au scos ce ii ardea
Caci inima bate
Vrea ca sa ii latre



Matache Razvan - Oameni scobiti

Darul vietii

viata buna, viata rea
e un dar viata ta
dar ce-l vei avea pe lume
doar cat timpul ti`l va da

n-are pret, nu se refuza
nu vine cu garantie
dar nu te speria de asta
esti prea mic ca sa ti`o scrie

nu va tine cont de tine
viata atunci cand va trece
si nu va sta dupa tine
atunci cand o sa vrea sa plece

doar pentru ca-nvarte sfera
asta de`o numesti pamant
nu o face pentru tine
sa te vada respirand

Of of of, ochii mei
Nu vad altii, ce vad ei
Caci de-ar fi ca ei sa vada
Ar fi coada..

 " Ne-am născut cu ceva diem de cârpit. Timpul este ața iar acul e la noi în mână "

Merg la vale
Ploua tare
Viata-i plina de culoare
Si chiar de cerul s-a inchis
O noua lume s-a deschis
Si de pe-a norilor petale
Se scurge-acum in bratele tale
Isi ia forma unei iubite din vis
Si lasa urme un-te-a atins
Picaturi condensate de puritate pline
Picaturi ce astazi te-au ales pe tine

Poti sa-mi iei ce am mai scump pe lume
Sa nu ma lasi sa aflu ce nu stiu deja
Sa imi iei lumina, caldura si sa ma lasi fara nume
Si sa ma trimiti cat mai departe de ea
Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea
Caci ea e armura, caldura si nume
Ea e acolo si cand nu pot vedea
Atela si fulger si tunet ce spune
Rugaciunea ce astazi lumineaza calea mea

Nu ai foi destule pe Pamant
Cat sa-mi cuprinzi
Un singur gand.

Daca ai sa semeni rau
Ai sa culegi numai ura
Sigura substanta,
Ramasa inca pura

Gaseste-ti loc in viata
Si nu-nceta a lupta
Lupta pentru tine
Sau cauta-ti pe cineva
Sa nu lupti niciodata
Pentru cei ce vor uita
Sau vei risca a pierde
Atunci cand ei vor castiga

Definim normalitatea
Ca o bara cu 3 laturi
Ar fi cerc si infinita
Dar noi o privim din....colturi

Scrieri lungi taiate-n versuri
Lumi fara pic de verde
In zadar cladesti orase
Timpu-ti scapa si se pierde

Nu-ti trebuie caramizi
Sa ascunzi ca nu sti totul
Si nici sticle si oglinzi
Care sa mascheze locul

Planteaza doar doi copaci
Din care sa cada mere
Sa fructifice-n idei
Sa le dai voie sa spere

Multe lucruri sunt pe lumea asta frumoase
Tentant e pentru mine, sa te pun sa zambesti.
Ma opresc la timp si raman in picioare
Astept momentul si elimin orice te-ar face sa te grabesti

De ce ai incerca sa deranjezi o floare ?
Sa`i spui " tu tre sa infloresti !"
Cand tot mai natural si mai frumos pare
Cand petalele le dezgoleste ca s-o privesti

De ce-ai grabii...
o frunza sa cada
Si sa nu`i admiti putinul trac actoricesc
Cand pentru cinci secunde de dans in livada
Frunzele-si dau viata si se inrosesc

De ce ai grabii, ceva ?
Ceva pentru care
Intreaga ta viata, parc-ar avea un sens
Cand sti deja ca totul va fi o incantare
Sfarsindu-se deodata..intr-un vid imens

Degeaba ai sa-ncerci oriunde asemanare
Unic va fi momentul pe care l-ai trait
Nimic nu va putea sa`ti fie alinare
Infinit pare timpul ce-l mai ai de suferit

Intre doua nu te ploua, dar te-omoara amandoua

Cum au aparut poetii ?
Spirit liber in idei
Destinati sa stea-ntr-o lume
Pe care-o creeaza ei

Nu e clar o adaptare
Pentru cucerit femei
Nu...e ceva mult mai sacru
Chiar legat de cifra trei

Profanat insa-i talentul
Cand rimele se dau pe bani
Sclav si osandit cuvantul
Cand distreaza doar golani

Cum au aparut poetii ?
Lipind litere...cu clei
Dumnezeu facu cuvantul
Ei sunt doar valuri..sau mareei

Alb, mult alb
Prins in cuvinte
O pura delimitare
De o alta non-culoare
Si toate, toate exilate afara

Sunt silite sa arate
Ceva ce noi deja stim
Destul de ineficient am putea zice
Dar asta pentru ca
La fel de bine cum putem gandi, simtim

Deci data viitoare cand le privim
Vom gandi ca stim
Nu au fost exilate fara motiv
Ciau un mesaj clar si sublim
"Sa nu ne multumim niciodata cu cat de mult simtim"

De ce-s poetii asa de rai ?
Si stele cad...si cade cer
De ce sa uiti al vietii dar
Al ploii dulce mut mister

De ce sa cauti pe campii
Cand ai acasa o gradina
Scriind c-un gand " fie ce-o fi "
De parca stelele iti stau sub ghilotina

Caci de, ce vina are-un muncitor
Cand nu are in trusa si piese de lumina
Si la fe...ce vina un actor ?
Cu replicile uitate pe cortina

Tot ce-a fost
Va fi si este
Intr-o lume de poveste
Chiar cum cand noaptea vine
Si se lasa peste tine

Pic...Pic...Ploua
Fila noua
Cuvinte negre mazgalite
Se transforma-n roua
Cele verzi
Pozeaza-n iarba
Si...chiar daca se scurg
Si nu le mai vezi
Nu sunt lasate sa se piarda

Avem nevoie de ele
Avem nevoie de livezi
Caci ploaia nu poate sa spele
Foamea milioanelor de cirezi

Ea poate doar potolii setea
Fara ea nu cresc copacii mari si verzi
Pasarile nu-si mai etaleaza frumusetea
Si nici in cantecul lor nu mai crezi

N-are omu atata timp
Cat s-arunce ochii-n zare
Stele sting si se aprind
Si toate-s stralucitoare

N-are omu atata timp
Cat s-aprind-o lumanare
Flacari ard si se sting
Si toate sunt muritoare