Alb, mult alb
Prins in cuvinte
O pura delimitare
De o alta non-culoare
Si toate, toate exilate afara
Sunt silite sa arate
Ceva ce noi deja stim
Destul de ineficient am putea zice
Dar asta pentru ca
La fel de bine cum putem gandi, simtim
Deci data viitoare cand le privim
Vom gandi ca stim
Nu au fost exilate fara motiv
Ciau un mesaj clar si sublim
"Sa nu ne multumim niciodata cu cat de mult simtim"
Publicat de
Razvan Matache
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu